Din lume adunate și de un translator date – episodul 4

Un translator la Viena sau despre poligloții fără nume

Când am început să depăn această amintire am realizat că aproape toate istorisirile mele cu “tâlc” de translator se petrec pe sfârșit de an, toamna târziu sau iarna. Ca și aceasta.

Viena am vizitat-o în varii perioade, și am regăsit orașul mereu atrăgător, însă nu cred că mă pricep să povestesc despre caii Lipiṭani , Schonbrunn, ori despre Sisi – oricât de fascinată aș fi fost.

În ziua aceea era un frig curat. O după amiază plăcută, cu ninsoare din când în când și zăpadă generoasă în eleganta capitală austriacă. Cafeaua – la oricare din cafenele centrale, nu e mai bună, neîndoielnic, dar are o altă savoare. Savurând o astfel de cafea cu miros de metropolă europeană în permanent sezon, am stabilit programul pentru cele 3 zile de vizită în capitala eleganței.

Ne plimbăm recapitulând programul de vizite prin Stephan Plaz, fără direcție anume, doar de plăcerea pașilor pe străzi și străduțe cu istorie.

Mă atrăgea Opera cu mii de ițe, dar nu era în program, din păcate. Parcă și lumina zilei și zăpada erau mai strălucitoare în acea zonă. Prin ninsoare, admiram costumele cu care angajații Operei de Stat ofereau fluturași cu programul de weekend al prestigioasei instituții.

La un moment dat, un domn înalt și foarte decorativ, îmbrăcat într-un costum de ofițer al imperiului, cu o mantie roșie, foarte elegant și galant, mă abordează politicos și îmi explică în cea mai fluentă și articulată engleză – ce putem vedea în acea seara sau zilele ce urmează în calendarul de spectacole al Operei.

Era așa convingător!… Ok, recunosc, oricum îmi doream să intru la Operă fie și pentru o arie, oricare, dar și el își făcea treaba foarte bine.

Tocmai când ajunsese la partea cu prețuri și oferte (chiar priceput), soțul meu revine, pentru că întârziasem prea mult, iar el își continuase drumul total neimpresionat de operă sau balet.

Cu o fărâmă de speranță să-l conving să înscriem pe “to do list” și opera îi spun suav românește: “te rooog, uite ce spune domnul, că astă seară… ” Domnul preia în cea mai elaborată și sofisticată formă de exprimare specifică unui versat și titrat vânzător, românește: “ah, stimate domn, dacă vreți să vă încântați soția – priviți strălucirea din ochii domniei sale, când aude de Faust – am pentru dumneavoastră cea mai bună idee! Iată cum puteți petrece cea mai încântătoare seară în Viena:…..”

Nu știu rolul “ofițerului imperial” în Opera de Stat din Viena, dar știu că era din Timișoara, si s-a adresat egal de elocvent și în italiană, și în germană, altor turiști în trecere prin zonă, de fiecare dată cu un discurs adhoc. Gândul ce mi-a venit în minte stăruie și azi. Am citit cândva pe un site de coaching, și chiar dacă nu reproduc fidel, ideea e ceea ce contează:” în fiecare ghindă e un stejar”. O zi fară cusur, azi ṣi mereu, vă doresc!